Când eram mic, bunicul meu îmi povestea despre vânătoarea de enfanadas.

Eu nu știam ce sunt enfanadele, așa că l-am întrebat pe bunicul.

Bunicul mi-a spus că enfanadele se aseamănă foarte mult cu ielele.

Dar numai că enfanadele sunt din Rai, spre deosebire de iele.

Am hotărât să mergem împreună cu bunicul să vânăm enfanadas.

Am pregătit bagajele și am pornit spre pădure.

Pădurea era plină de sunete și mirosuri misterioase.

Bunicul îmi arăta urme și indicii lăsate de enfanade.

Mi se părea că fiecare sunet ascunde o enfanadă.

Ne-am oprit la un izvor să ne odihnim.

Deodată, am auzit un râs cristalin.

Am fost aproape siguri că era o enfanadă.

Am urmărit râsul și am ajuns într-o poiană strălucitoare.

În fața noastră, dansau enfanade luminoase.

Mi-am dat seama că poveștile bunicului erau adevărate.

Am plecat acasă fericit, știind că enfanadele există.

De atunci, am așteptat cu nerăbdare poveștile bunicului.